Nu TVA-ul este problema principală a echilibrului financiar în România

În ultima perioadă, majorarea TVA-ului a stârnit numeroase reacții și a fost adesea considerată principala greșeală a guvernului în gestionarea finanțelor publice. Totuși, această măsură este doar o parte dintr-un mecanism fiscal complex, insuficientă și previzibilă într-un context în care statul încearcă să tempereze derapajele economice.

Marea problemă: privilegii și rezistența la reformă

Mai important decât TVA-ul este refuzul unor grupuri privilegiate din cadrul instituțiilor statului de a contribui echitabil la redresarea situației financiare. Nu este vorba despre angajații obișnuiți, care își fac treaba și resimt consecințele deciziilor, ci despre segmente care, în ani, au ajuns să dețină avantaje economice nejustificate, protejate de influență și putere.

Aceste grupuri blochează cu încăpățânare orice inițiativă care ar viza o responsabilizare reală, transmitând un mesaj cinic: povara sacrificiilor trebuie să rămână asupra celor cu cele mai mici resurse.

Efectul dezechilibrului: austeritatea cade pe umerii celor mai vulnerabili

Nu este o surpriză că, în majoritatea măsurilor de austeritate, sarcina se află întotdeauna la baza piramidei sociale, în timp ce vârful – locul privilegiilor – este ocolit. Acesta este blocajul moral fundamental al statului român: se cere sacrificiu de jos în sus, iar reforma se oprește exact acolo unde ar trebui să înceapă.

Astfel, adevărata rană a sistemului nu este TVA-ul, ci rezistența segmentelor privilegiate care refuză să cedeze.

Necesitatea unei responsabilizări echitabile

Pentru ca societatea să se reechilibreze, toți cetățenii și instituțiile trebuie să participe în mod egal la efortul comun. Cât timp există grupuri care se sustrag responsabilității, orice reformă fiscală, oricât de bine intenționată, va fi percepută ca nedreaptă și va eșua.

Prin urmare, dezbaterea privind TVA-ul este larg depășită de problemele reale: existența unor categorii considerate „de neatins” care împiedică progresul și pun în pericol stabilitatea financiară a țării.

Concluzie: echilibrul bugetar, o problemă morală și socială

Când reformele nu pot ajunge la zonele privilegiate ale sistemului, întreaga povară financiară cade pe cei fără protecție și putere. Pe termen lung, responsabilitatea selectivă duce la dezechilibre bugetare durabile și nedrepte.

Echilibrul financiar nu este doar un calcul economic, ci un act de moralitate socială. Fără asumarea corectă a responsabilității de către toți, stabilitatea societății va rămâne un ideal greu de atins.

---

Articol realizat pentru “Azi în Reșița”, 27 noiembrie 2025
Sursa foto: Fanatik